De-o bună bucată de vreme, capul de afiș al știrilor noastre zilnice îl
ține drama copiilor din Argeș internați la Terapie Intensivă. Copii care acuză
probleme digestive, cu simptomatologie similară. Trei dintre ei au murit. Iar
în fața acestei drame, căreia părem să nu-i dea prea lesne de capăt într-o bezmetică
Românie a anului 2016, sistemul se dovedește ciudat de neputincios.
Până și Mihnea, fiul meu de 7 ani cu care ascultam dimineață la 8 știrile
la radio, chiar când parcam lângă școală, știe povestea. Și nu înțelege cum
oamenii mari nu-i pot scăpa pe bebeluși. Cum am ajuns oare, ca națiune, atât de
neputincioși încât oamenii (care se închipuie a fi) mari să nu poată face nimic
pentru a-i ajuta pe oamenii mici?
Azi mai citesc o știre, din 1 martie, cum că în Argeș șapte pacienți
internați în februarie la SJU cu gripă sezonieră au murit, cu toții având
afecțiuni asociate...
Ce s-o fi întâmplând oare în Argeș? Să fie cumva o problemă locală? Cel
puțin așa pare să reiasă din corelarea informațiilor...Cât o fi adevăr în
istoria asta și cât e "știre"? (nu am auzit până acum nicăieri
făcându-se vorbire și despre alte județe...)
Să ne-ntoarcem însă la titlu. Și să facem puțină istorie...
In 1764, in
regiunea Gevaudan ( azi departamentul Lozere) din Franta, o serie de atacuri
ale unei fiare salbatice ingrozesc regiunea.In cateva luni se naste un
val de teroare. Victimele, in marea lor majoritate femei si copii, incepusera
sa fie descoperite din ce in ce mai des. Corpurile acestora erau decapitate si
devorate partial. Putinele persoane care scapasera cu viata in urma atacurilor
si care nu cazusera prada nebuniei relatau aceleasi intamplari. Panica se
instituie iar oamenii vorbesc de varcolaci si monstri. O expeditie cu 57 de
soldati si aproape toti barbatii din zona da gres in a prinde monstrul.
Vanatori din toata Franta vin in regiune incercand sa opreasca animalul. Doi
vanatori declara ca, desi impuscat, monstrul se ridica si dispare in padure. Crimele
continua .
Se vorbeste deacum despre Bestie in toata Franta. Ludovic al XV-lea
trimite in regiune pe cel mai bun vanator de lupi din Normandia care impusca in
cateva luni vreo 1200 de lupi. Cu toate astea, monstrul continua sa faca si mai
multe victime. Apoi regele il desemneaza responsabil de problema pe archebuzierul
regal si seful vanatorilor din Franta. Acesta impusca la 20 septembrie 1765 un
lup de dimensiuni impresionante pe care-l impaiaza si-l trimite la Versailles.
Vanatorul sef se intoarce la Paris considerand misiunea incheiata si este
primit ca un erou. Monstrul este expus, regele il recompenseaza pe vanator cu o
mare suma de bani.
Apoi Ludovic al XV-lea interzice sa se mai vorbeasca de subiect. In lunile
care urmeaza autoritatile nu mai noteaza atacuri si victime. Fiara pare sa
ignore decretul regal iar atacuri ale fiarei ajung la urechile regelui. Aparent, cazul era inchis, criminalul
eliminat, vive le Roi. Subiect ramane tabu.
Peste doi ani, intr-o vanatoare organizata, vanatorul local Jean Chastel
impusca cu doua gloante de argint un lup de dimensiuni si mai impresionante
decat cel dus la Versailles. Atacurile inceteaza apoi. Monstrul e impaiat si expus
prin toata regiunea. Insa cand ajunge la Paris, Chastel nu poate sa arate
regelui decat un cadavru in putrefactie. Iar regele cere dezgustat ingroparea
bestiei, alungandu-l pe vanator de la palat fara nici o recompensa.
Ce intelegem noi despre “mostrul” nevazut care a rapit deja trei copii in
timp ce alti 54 sunt internati la terapie intensiva? Cum nu-i dam de capat,
intr-o Romanie a anului 2016? Ba-i E-coli, ba nu-I E-coli… Si ce-I cu stirile
astea care-l fac pe baietelul meu de 7 ani sa ma intrebe de ce oamenii mari nu
pot face nimic ca sa ajute oamenii mici?
Nu mai suntem in 1765 ca regele sa interzica prin decret regal sa vorbim
despre vreun monstru. Acum avem informatia pe toate canalele. Nu poate nimeni
sa o opreasca. Dar nici sa o stavileasca. Acum suntem in paradigma care zice ca
“informatia e ca ceata – cu cat ai parte de mai multa cu atat vezi mai putin”.
Iar in ceata se-ascund multe Bestii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu