Ii scriam ieri unui tip pe care nici macar nu-l cunosc, pe un forum de motociclisti, ca sa-l incurajez... Si mi-am adus aminte de primele mele zile de motociclism.
Hai sa te incurajez putin.
Eu m-am hotarat in vara lui 2006 sa-mi cumpar motor. L-am vazut pe un prieten de varsta mea ( am 39, multi inainte, mersi mult :) ) ca a venit cu gagica-sa la Garana. SI atunci m-am hatarat definitiv ca vreau sa fiu motociclist. VIsez de vreo 10 ani.
Apoi in septembrie mi-am facut carnetul, l-am luat din prima si simultan am cautat pe net, am gasit un BMW F650st, in Germania. A durat vreo luna si in octombrie a venit si motorul. Nu mai condusesem niciodata, nici macar pasager n-am fost.
Asa ca prima oara cand l-am incalecat, chiar cand l-au dat jos din duba, mi se parea imens :)
Dupa aia, m-am agitat tare, am facut rost de nulmere rosii, le-am pus pe ea frematand si m-am urcat sa dau o tura. Era ziua pe la 3, mega aglomerat, eu stau in Maria si m-am dus pana in complex. Habar n-am cum am ajuns, cu tot sirul ala de masini de pa Parvan, Cluj si Eroilor, nu cred ca am mers mai mult de a 2-a. Eram leoarca si tot pisat pe mine de frica.
A, am uitat, in afara de casca nu mai aveam nici o protectie. Haine de strada.
Am revenit in Maria si am parcat-o foarte mandru de mine. Dupa ce seara am avut o intalnire, pe la ora 10, cum era destul de cald, m-am gandit ca e un moment bun, cu aglomeratie putina, sa ma mai dau.
Asa ca am pornit-o catre Gearmata, la un prieten.
Doar ca pe Lipovei, cand am prins gustul si in sfarsit am bagat-o in a 3-a, la intersectia cu Borzesti unul cu Dacia se baga pe banda mea ( eu eram la bordura si desteptul de mine am vrut sa depasesc, e drept ca pe banda mea, dar pe dreapta) si eu nu mai stiu ce sa fac. Asa ca bruschez frana, posibil sa fi tras si de gaz, ca aveam doar 15 km facuti, si cad pe stanga cu motorul pe mine, dand si in bordura si cumva atingand cu casca aripa drapta spate a Daciei care mi-a taiat calea.
Consecinta: ghidonul stramb, motorul zgariat pe stanga ( dupa ce arata impecabil) si eu cu o mega-julitura la genunchiul stang. Plus la palme, si niste vanatai. Astea pe la 25-30 km/ora, cam atat aveam.
M-am intors acasa pe motor si apoi mi-am dat seama ca genunchiul se umfla, doare etc.
Asa ca la spital au catalogat-o ca fractura deschisa de genunchi fara deplasare.
Apoi o luna de zile in ghips, piciorul imobilizat. Nasol cu mersul, inclusiv la buda :)
Insa asta l-am catalogat ca un eveniment ne-intamplator menit sa ma faca sa trag niste concluzii numa bune ptr mine : nici pana la colt fara echipament ! (la genunchiere am mai renuntat, dar la geaca cu protectii si doamne -fereste casca, niciodata, ciar la 40 de grade). Dumnezeu iti da cate un bobarnac ca sa te linisteasca...
In martie 2007, m-am urcat din nou.
Am inceput cu cateva ture mici, pana la Gearmata si Pischia. Am rugat un prieten sa vina cu mine, cu motorul lui, asa ca m-am simtit mai in siguranta si am inceput sa simt motorul.
Marturisesc ca primii 300 km m-am pisat pe mine de frica. Adica mi-a fost frica, in diferite grade, de la frica simpla, pana la groaza cateodata. Dar mi-am zis ca am doar doua alternative: ori o las balta de motocicleta si o vand, ori o dau dracului de frica si merg mai departe.
Asa ca intr-o zi m-am luat de unul singur si am plecat pana la Lipova. Cand m-am intors eram vindecat.
In 2007 am facut vreo 12.000 km. Intai ture mai mici, de 100 de km, apoi mai lungi. In fine, dupa 1500 km am inceput sa simt bine motorul si m-am lansat in ture mai lungi. Am fost de vreo 5 ori pana la mare, pe drumul Transalpin (2150m altitudine), in vest pana la Szeghed, in rest prin tara.
Si mi-am luat un echipament bun, investind eu vreo 1000 eur.
Asa ca, curaj. Daca te gandesti ca vei face in 2-3 ani turul lumii pe motor, poate ti se pare nerealist. Insa asta incepe cu un drum pana la Pischia :) si inapoi. Ture mici, echipament, atentie maxima, invatare.
Si ai grija sa nu rulezi mai repede decat poate ingerul tau sa zboare.
Hai sa te incurajez putin.
Eu m-am hotarat in vara lui 2006 sa-mi cumpar motor. L-am vazut pe un prieten de varsta mea ( am 39, multi inainte, mersi mult :) ) ca a venit cu gagica-sa la Garana. SI atunci m-am hatarat definitiv ca vreau sa fiu motociclist. VIsez de vreo 10 ani.
Apoi in septembrie mi-am facut carnetul, l-am luat din prima si simultan am cautat pe net, am gasit un BMW F650st, in Germania. A durat vreo luna si in octombrie a venit si motorul. Nu mai condusesem niciodata, nici macar pasager n-am fost.
Asa ca prima oara cand l-am incalecat, chiar cand l-au dat jos din duba, mi se parea imens :)
Dupa aia, m-am agitat tare, am facut rost de nulmere rosii, le-am pus pe ea frematand si m-am urcat sa dau o tura. Era ziua pe la 3, mega aglomerat, eu stau in Maria si m-am dus pana in complex. Habar n-am cum am ajuns, cu tot sirul ala de masini de pa Parvan, Cluj si Eroilor, nu cred ca am mers mai mult de a 2-a. Eram leoarca si tot pisat pe mine de frica.
A, am uitat, in afara de casca nu mai aveam nici o protectie. Haine de strada.
Am revenit in Maria si am parcat-o foarte mandru de mine. Dupa ce seara am avut o intalnire, pe la ora 10, cum era destul de cald, m-am gandit ca e un moment bun, cu aglomeratie putina, sa ma mai dau.
Asa ca am pornit-o catre Gearmata, la un prieten.
Doar ca pe Lipovei, cand am prins gustul si in sfarsit am bagat-o in a 3-a, la intersectia cu Borzesti unul cu Dacia se baga pe banda mea ( eu eram la bordura si desteptul de mine am vrut sa depasesc, e drept ca pe banda mea, dar pe dreapta) si eu nu mai stiu ce sa fac. Asa ca bruschez frana, posibil sa fi tras si de gaz, ca aveam doar 15 km facuti, si cad pe stanga cu motorul pe mine, dand si in bordura si cumva atingand cu casca aripa drapta spate a Daciei care mi-a taiat calea.
Consecinta: ghidonul stramb, motorul zgariat pe stanga ( dupa ce arata impecabil) si eu cu o mega-julitura la genunchiul stang. Plus la palme, si niste vanatai. Astea pe la 25-30 km/ora, cam atat aveam.
M-am intors acasa pe motor si apoi mi-am dat seama ca genunchiul se umfla, doare etc.
Asa ca la spital au catalogat-o ca fractura deschisa de genunchi fara deplasare.
Apoi o luna de zile in ghips, piciorul imobilizat. Nasol cu mersul, inclusiv la buda :)
Insa asta l-am catalogat ca un eveniment ne-intamplator menit sa ma faca sa trag niste concluzii numa bune ptr mine : nici pana la colt fara echipament ! (la genunchiere am mai renuntat, dar la geaca cu protectii si doamne -fereste casca, niciodata, ciar la 40 de grade). Dumnezeu iti da cate un bobarnac ca sa te linisteasca...
In martie 2007, m-am urcat din nou.
Am inceput cu cateva ture mici, pana la Gearmata si Pischia. Am rugat un prieten sa vina cu mine, cu motorul lui, asa ca m-am simtit mai in siguranta si am inceput sa simt motorul.
Marturisesc ca primii 300 km m-am pisat pe mine de frica. Adica mi-a fost frica, in diferite grade, de la frica simpla, pana la groaza cateodata. Dar mi-am zis ca am doar doua alternative: ori o las balta de motocicleta si o vand, ori o dau dracului de frica si merg mai departe.
Asa ca intr-o zi m-am luat de unul singur si am plecat pana la Lipova. Cand m-am intors eram vindecat.
In 2007 am facut vreo 12.000 km. Intai ture mai mici, de 100 de km, apoi mai lungi. In fine, dupa 1500 km am inceput sa simt bine motorul si m-am lansat in ture mai lungi. Am fost de vreo 5 ori pana la mare, pe drumul Transalpin (2150m altitudine), in vest pana la Szeghed, in rest prin tara.
Si mi-am luat un echipament bun, investind eu vreo 1000 eur.
Asa ca, curaj. Daca te gandesti ca vei face in 2-3 ani turul lumii pe motor, poate ti se pare nerealist. Insa asta incepe cu un drum pana la Pischia :) si inapoi. Ture mici, echipament, atentie maxima, invatare.
Si ai grija sa nu rulezi mai repede decat poate ingerul tau sa zboare.
