o urma...

Pentru ca n-am strigat, nu stiu cine stie...
De aia cred ca pana la urma scriu ca sa scap de cuvintele care napadesc starea, ca sa exorcizez demonii din mine. Chatarsis...
Daca nivelul e prea ridicat, netrebnic al meu cititorule, nu-mi pasa...

Pentru ca pana la urma scriu pentru mine. Pentru rares, pentru mihnea care e o idee de 5 luni de rares-mic... Cam atat. Altcineva sa nu ma judece, nu datorez nimic in rest.

Am scris o poezie, mai multe de fapt, dar de asta-mi aduc aminte acum. Era asa, despre viata mea si a tatalui meu, era sa o arunc zilele trecute la gunoi impreuna cu multe alte ziare/reviste in cutia in care era... Si? Ce se intampla daca? Mi-ar fi parut rau...

Ascult REM Losing my religion la care-am ajuns prin Andries Cea mai frumoasa zi . Si-acum e U2 cu REM - one... Have you come here for forgivness...
http://www.youtube.com/watch?v=2NQeSIkw3X0
http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk


Tuturora, salut!...

tura de week-end 1-3 august

Am fost langa Brasov, langa Rasnov la o intrunire de motoare.

Apoi am luat-o spre casa the hard way, pe transalpina ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Transalpina ) , impreuna cu Geza aka fade2black.

Peisaje frumoase, traseu solicitant, pregatire pentru tura cea lunga ... prietenii stiu de ce.

muntenegru-croatia 2150 km

Am plecat intr-o sambata seara pe la 9 catre Belgrad. Am zis asa, sa o luam catre sud, pana la mare, la Adriatica, si apoi sa urcam pe coasta.

Asta dupa aproape doua saptamani de concediu in care ne-am ocupat de amenajari interioare, cu excursii la Budapesta la Ikea urmate de zugraveli si montat de mobila.

Planul era sa stam vreo 10-12 zile pe drum dar ... lantul de la moto s-a rupt ( spre norocul meu la 20 km de Timisoara, si nu la 200 sau 2000) iar gentile laterale de aluminiu au venit abia vineri, 4 iulie, cu o zi inainte de plecare.

Asa ca ne-am pornit noaptea , decizie inspirata din punct de vedere termic, si am condus vreo 400 km pana la Cacak (ciaciac se citeste ) . Dormit la un motel cu 47 eur ( de altfel cea mai scumpa cazare dar eram prea franti ca sa ne gandim la altceva) si apoi spre sud pana la Sveti Stefan, langa Budva.

Canionul Tara, impresionant iar eu destul de obosit, cu pauze dese. Dana doar amorteli prin genunchi...

Dupa o zi de Muntenegru, Budva, mai departe spre Dubrovnik.

Impresionant. Un loc in care mi-ar placea sa traiesc, poate...

Mai apoi inspre peninsula nu-stiu-cum, intr-un orasel dintr-un golfulet. Apoi tot spre nord, pe coasta, la Split, cu cazare la Trogir intr-un camping fain.

Dupa o zi de relativa odihna plin Split, am plecat spre Zadar. Cam in zadar... Nimic spectaculos, doar un camping comunist si un oras uratel cu 7 cladiri vechi si-o bucata de zid.

Asa ca , mai bine, hai acasa, ne-am zis.

Si ne-am pornit pe la 12, zicandu-ne ca ne-om opri pe undeva, poate la Zagreb, poate mai incolo. Dar nu ne-am oprit decat in Timisoara, dupa 850 km intr-o zi, la 4 dimineata.

Cam asta a fost. Cateva poze aici, restul pe flickr.

noua jucarie

Asadar mi-am tras o noua jucarie.

E o Honda, domnule, e o Honda...

Se numeste "lacusta", AfricaTwin pe numele ei de scena si XRV 750 pentru cunoscatori.

zice Toma D'aquino

Minimum quod potest haberi de cognitione rerum altissimarum desiderabilus est quam certissima cognitioquae habetur de minibus rebus.

Este mai de dorit minimul de cunoastere a lucrurilor foarte importante decat cunoasterea socotita foarte sigura a lucrurilor foarte marunte.

vise, domnule!... chiar asa?

"Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis."
RADU GYR

Visuri sau obiective? Ce-ai nevoie ca sa ajungi undeva? Visuri, adica proiectia dorintelor sau obiective Specifice, Masurabile, posibil de Atins, Realiste si delimitate in Timp - SMART ?
Asta era discutia de acum cateva zile cu prietenii mei din Clubul Rotary Timisoara Ripensis...
Pareri pro si contra.
Eu cred acum ca ai nevoie de amndoua. Fiecare dupa nevoile lui... Ne motiveaza si ne imping inainte lucruri diferite, reusim sa ajungem acolo unde vrem planificand, pregatind, depunand un efort constient, asumat, sustinut dar mai ales visand.
Exista desigur tot felul de scurtaturi. Insa nu exista o actiune instantanee aplicabila la nivel uman... De aia Act of God este of God nu of Human...

Rares viseaza sa danseze, sa fie din ce in ce mai bun, sa ajunga campion, antrenor, arbitru...
Bravo lui. A muncit si munceste enorm si merita ajutat din plin. Asta e si resonsabilitatea mea, ca tata, sa-l ajut sa-si indeplineasca visele...

Eu visez sa plec in calatorie cu motocicleta pe drumurile lumii. Pana-n extremul orient, pana jos in Africa, prin cele doua Americi.
Am constatat in ultimul an ca nu sunt singur.
Dan aka Calu planifica anul asta o excursie pana la Magadan, unul din cele mai estice puncte ale Rusiei, langa Kamceatka.
Marcos, la douazeci si cinci de ani, a luat-o razna prin Tunisia, coborand mult in desert de unul singur iar zilele astea e prin Spania indreptandu-se el spre Dakar, de unul singur, dupa o pregatire mult mai minutioasa decat anul trecut ( http://www.motoafrica.ro/ )
Skywalker a fost cu inca doi sau trei la Cernobal, Okesz in Scandinavia cu nevasta.
Evo cu Tafu si doua fete, pe doua motociclete, au facut turul Marii Negre pein Turcia, Armenia, Georgia, Rusia... ( http://www.blackseatour2007.ro/).
Bizoon, Daisy si Samo au bagat o tura Ro-srb-mne-hr-bih-slo-it-de-a-h de unde-u iesit niste poze ab-so-lut fa-bu-loa-se! http://www.motociclism.ro/forum/index.php?showtopic=124131
Mihai "Jack Daniels" la Cercul Polar, singur, apoi altii in Finlanda iar Ioana, Cip si Grasu' (Honda Africa Twin) in Himalaya ( http://www.zumzumzum.ro/ )si pana in
Mai sunt altii, si altii, si altii. Unii au ramas prin jurul casea, altii , ca mine cu Mihai si Radu, s-au mai invartit prin romanica... Gabi, cu care o sa merg in Italia, are si el dor de duca...

Ce-i mana pe ei in lupta, ce-au voit acel Apus?...
O fi vreun virus care se ia, dorul asta de duca...

Dar pana una alta, am un vis...
Si nu sunt singur...

in the mood...

HONG KONG, 1962

It is a restless moment.
She has kept her head lowered, to give him a chance to came closer.
But he could not, for lack of courage, she turns and walks away.

Intermezzo

Ii scriam ieri unui tip pe care nici macar nu-l cunosc, pe un forum de motociclisti, ca sa-l incurajez... Si mi-am adus aminte de primele mele zile de motociclism.

Hai sa te incurajez putin.
Eu m-am hotarat in vara lui 2006 sa-mi cumpar motor. L-am vazut pe un prieten de varsta mea ( am 39, multi inainte, mersi mult :) ) ca a venit cu gagica-sa la Garana. SI atunci m-am hatarat definitiv ca vreau sa fiu motociclist. VIsez de vreo 10 ani.
Apoi in septembrie mi-am facut carnetul, l-am luat din prima si simultan am cautat pe net, am gasit un BMW F650st, in Germania. A durat vreo luna si in octombrie a venit si motorul. Nu mai condusesem niciodata, nici macar pasager n-am fost.
Asa ca prima oara cand l-am incalecat, chiar cand l-au dat jos din duba, mi se parea imens :)

Dupa aia, m-am agitat tare, am facut rost de nulmere rosii, le-am pus pe ea frematand si m-am urcat sa dau o tura. Era ziua pe la 3, mega aglomerat, eu stau in Maria si m-am dus pana in complex. Habar n-am cum am ajuns, cu tot sirul ala de masini de pa Parvan, Cluj si Eroilor, nu cred ca am mers mai mult de a 2-a. Eram leoarca si tot pisat pe mine de frica.
A, am uitat, in afara de casca nu mai aveam nici o protectie. Haine de strada.
Am revenit in Maria si am parcat-o foarte mandru de mine. Dupa ce seara am avut o intalnire, pe la ora 10, cum era destul de cald, m-am gandit ca e un moment bun, cu aglomeratie putina, sa ma mai dau.
Asa ca am pornit-o catre Gearmata, la un prieten.
Doar ca pe Lipovei, cand am prins gustul si in sfarsit am bagat-o in a 3-a, la intersectia cu Borzesti unul cu Dacia se baga pe banda mea ( eu eram la bordura si desteptul de mine am vrut sa depasesc, e drept ca pe banda mea, dar pe dreapta) si eu nu mai stiu ce sa fac. Asa ca bruschez frana, posibil sa fi tras si de gaz, ca aveam doar 15 km facuti, si cad pe stanga cu motorul pe mine, dand si in bordura si cumva atingand cu casca aripa drapta spate a Daciei care mi-a taiat calea.
Consecinta: ghidonul stramb, motorul zgariat pe stanga ( dupa ce arata impecabil) si eu cu o mega-julitura la genunchiul stang. Plus la palme, si niste vanatai. Astea pe la 25-30 km/ora, cam atat aveam.
M-am intors acasa pe motor si apoi mi-am dat seama ca genunchiul se umfla, doare etc.
Asa ca la spital au catalogat-o ca fractura deschisa de genunchi fara deplasare.
Apoi o luna de zile in ghips, piciorul imobilizat. Nasol cu mersul, inclusiv la buda :)
Insa asta l-am catalogat ca un eveniment ne-intamplator menit sa ma faca sa trag niste concluzii numa bune ptr mine : nici pana la colt fara echipament ! (la genunchiere am mai renuntat, dar la geaca cu protectii si doamne -fereste casca, niciodata, ciar la 40 de grade). Dumnezeu iti da cate un bobarnac ca sa te linisteasca...

In martie 2007, m-am urcat din nou.
Am inceput cu cateva ture mici, pana la Gearmata si Pischia. Am rugat un prieten sa vina cu mine, cu motorul lui, asa ca m-am simtit mai in siguranta si am inceput sa simt motorul.
Marturisesc ca primii 300 km m-am pisat pe mine de frica. Adica mi-a fost frica, in diferite grade, de la frica simpla, pana la groaza cateodata. Dar mi-am zis ca am doar doua alternative: ori o las balta de motocicleta si o vand, ori o dau dracului de frica si merg mai departe.
Asa ca intr-o zi m-am luat de unul singur si am plecat pana la Lipova. Cand m-am intors eram vindecat.

In 2007 am facut vreo 12.000 km. Intai ture mai mici, de 100 de km, apoi mai lungi. In fine, dupa 1500 km am inceput sa simt bine motorul si m-am lansat in ture mai lungi. Am fost de vreo 5 ori pana la mare, pe drumul Transalpin (2150m altitudine), in vest pana la Szeghed, in rest prin tara.
Si mi-am luat un echipament bun, investind eu vreo 1000 eur.

Asa ca, curaj. Daca te gandesti ca vei face in 2-3 ani turul lumii pe motor, poate ti se pare nerealist. Insa asta incepe cu un drum pana la Pischia :) si inapoi. Ture mici, echipament, atentie maxima, invatare.
Si ai grija sa nu rulezi mai repede decat poate ingerul tau sa zboare.

la multi ani!

Un mic tur de fortza si o binemeritata vacanta. Cu Rares si Dana pe la Baia Mare si in Moldova, la Gura Humorului.
Am schiat, ne-am distrat, am revazut oameni frunosi, parintii mei si prieteni mai noi sau mai vechi. Urmeaza si poze, cand ajungem in Timi...